Experienţa morţii este definită atunci când substanţele cuantice care formează sufletul părăsesc întreg sistemul nervos şi se întorc în Univers. Această teorie este enunţată şi demonstrată de doi oameni de ştiinţa eminenţi.
Dr. Stuart Hameroff, un fizician american, şi Sir Roger Penrose, din Marea Britanie au elaborat o teorie impresionantă despre suflet, care se presupune a conţine „microtubule”, nişte particule care se regăsesc în tot Universul. Această teorie cuantică a sufletului încearcă să explice ideea conform căreia creierul uman este un super calculator biologic pe care natura îl perfecţionează odată cu trecerea timpului.
Cei peste 100 de miliarde de neuroni, legăturile sinaptice, cât şi impulsurile care se transmit prin acestea, reprezintă o întreagă reţea informatică. De aici, cei doi cercetători au tras concluzia că ceea cunoaştem noi sub forma conştiinţei nu este altceva decât un program care este derulat de calculatorul din creierul uman. După moarte, acest program continuă să existe în Univers.
Dr. Hameroff, profesor emerit în cadrul departamentului de anesteziologie şi psihologie din cadrul Universităţii Arizona şi totodată directorul Centre of Consciousness Studies, lucrează alături de Sir Roger Penrose la această teorie din 1996.
Atunci când omul experimentează moartea clinică, particulele informaţionale aflate în „microtubule” continuă să existe. Ele se detaşează de corpul fizic şi se întorc în Universul larg. Cu alte cuvinte, după moarte sufletul continua să existe pentru eternitate.
„Să spunem că inima încetează să bată, sângele nu mai curge, iar microtubulele îşi pierd starea cuantică. Informaţia cuantică nu se pierde, căci nu poate fi distrusă, ci se disipează şi se distribuie în univers. Dacă un pacient este resuscitat, informaţia cuantică revine în microtubule şi pacientul spune «am avut o experienţă aproape de moarte».„, susţine Dr. Hameroff.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
com...!